Firimituri pentru suflet… pe vreme de criza
Intr-o zi de iarna, fata cu ochii de roua si-a hranit sufletul cu firimituri… a doua zi, sufletul ei era fericit si nici macar nu stia cate E-uri erau pe pachetul din care cazusera firimiturile. Nu i-a pasat…
Si cand te gandesti cat de putin i-a trebuit sa fie fericit, ce suflet dement… si cand te gandesti ca vorbim de acelasi suflet al fetei cu ochii de roua, suflet care pana adineauri consuma numai branduri renumite, calorii numarate si produse 100% naturale. Pesemne criza ii lovise si sufletul care, incapabil sa se hraneasca decent, optase pentru resturi cazute de la mesele celor bogati.
Odinioara fata cu ochii de roua nu-si lasa sufletul sa manance de pe jos. In ziua aia de iarna aflase insa ca nimicul e mai mult decat zero si cand ajungi la fund trebuie sa incetezi sa mai sapi si sa pui nimic peste nimic, firimitura peste firimitura, astfel incat sa nu-ti lasi sufletul sa moara.
‘There is no secret ingredient’… ceva e special daca tu crezi ca e special. Si se uita cu ochi mari si recunoscatori la firimiturile care ii saturasera sufletul.
A doua zi, sufletul era satul dar fetei cu ochii de roua ii era greata… nu stia cu certitudine de la ce dar banuia ca, ceea ce numea compromis alimentar, ii cauzase indigestie.
Renunta la firimiturile pe care le mai avea prin buzunare si planse pana dimineata, pana cand sufletului i se facu foame din nou si incepu sa delireze dupa firimituri.
Povestea e cu happy end… sufletul mananca firimituri, fata cu ochii de roua delireaza. Cine stie ce se mai poate intampla… sufletul ar putea decide sa se sinucida, fata cu ochii de roua si-ar putea permite in sfarsit un suflet nou si sticlos… de chihlimbar!
Morala: fara morala 
!
Cum de mi-am facut blog?!
